Tag Archives: givraj

Clasificarea norilor (4)

Familia norilor inferiori

Norii Stratocumulus sunt nori joși, cu aspect de cocoloașe, dispuși sub formă de rânduri, petice sau mase mai mari, rotunjite, care permit vederea cerului prin spațiile dintre elementele individuale ale norilor. Mai pot fi observați la apusul Soarelui, ca fragmente ale unui nor cumulus destrămat, de mari dimensiuni. Culoarea acestor nori variază în funcție de dimensiunea lor, de la gri inchis la gri deschis. Diferența dintre aceștia și norii Altocumulus este aceea că baza lor este mai coborâtă, iar elementele individuale ale norului sunt mai mari. O metodă utilă pentru a diferenția cele două tipuri de nori este următoarea: țineți mâna întinsă către nori; elementele norului Altocumulus vor fi aproximativ de mărimea unghiei degetului mare, în timp ce cele ale norului Stratocumulus vor fi aproximativ de mărimea pumnului. Rareori, din norii Stratocumulus cade ploaie sau zăpadă.

Întrucât aceștia sunt compuși din picături de apă, în sezonul rece pot genera givraj ușor către moderat. Turbulența în acești nori poate fi ușoară către moderată, în timp ce vizibilitatea este moderată către slabă.

Nori Stratocumulus

Norii Stratus se prezintă ca un strat uniform de nori de culoare gri care, adesea, acoperă întreaga boltă cerească. Se pot asemui cu un strat de ceață care nu atinge solul. De fapt, atunci când stratul de ceață se ridică, dă naștere norului Stratus.

În mod normal, din acești nori nu cad precipitații, dar uneori ei sunt însoțiți de ceață sau burniță.

Dacă stratul de nori Stratus este mai gros, ei pot fi confundați cu norii Nimbostratus. Diferența între aceștia se poate face prin atenta observare a bazei norului. Norii Stratus au o bază mult mai uniformă decât cea a norului Nimbostratus.

La fel ca și în cazul norilor Stratocumulus, datorită picăturilor de apă din componența norului, acesta poate genera givraj ușor către moderat în sezonul rece, vizibilitatea fiind slabă în interiorul lor. Nu dau turbulență.

Nori Stratus

Norii Nimbostratus sunt nori cu aspect “umed”, de culoare gri închis, din care cad, mai mult sau mai puțin continuu, precipitații ușoare sau moderate sub formă de ploaie sau ninsoare. Niciodată acești nori nu vor genera precipitații sub formă de averse.

Baza norilor Nimbostratus este greu de definit, din această cauză pot fi uneori confundați cu norii Altostratus. Nimbostrații, datorită grosimii lor, nu permit vederea Lunii sau a Soarelui.

Când aerul de sub norii Nimbostratus devine saturat, în această zonă ia naștere un gen de nori cu formă neregulată și aspect zdrențuit, denumiți Stratus Fractus.

Vizibilitatea sub norii Nimbostratus este proastă din cauza precipitațiilor și a aerului umed.

Norii Nimbostratus sunt periculoși pentru zbor deoarece pot genera givraj moderat până la sever, la fel și turbulență. Vizibilitatea în interiorul lor este foarte redusă.

Nori Nimbostratus

Despre norii cu dezvoltare verticală voi povesti într-un articol viitor, ei având o influență deosebită asupra domeniului aviatic. De asemenea, recomand vizitarea site-ului http://www.clouds-online.com/, un excelent atlas de nori online.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Meteo, Putina scoala

Clasificarea norilor (3)

Familia norilor mijlocii

Acești nori sunt compuși, în general, din picături de apă, cu excepția cazului când temperatura coboară suficient de mult și în interiorul norilor întâlnim și cristale de gheață.

Norii Altocumulus sunt nori cu aspect consistent, de culoare gri, aglomerați uneori  în văluri paralele sau benzi. Caracteristic acestor nori este faptul că o parte a norului este mai întunecată decât cealaltă, în acest fel fiind ușor de deosebit de norii Cirrocumulus. De asemenea, elementele individuale ale norilor Altocumulus sunt mai mari decât cele ale norilor Cirrocumulus.

Când norii Altocumulus sunt prezenți sub forma unui strat, forma lor rotunjită sau aspectul de rulouri sunt un indiciu care ne ajută să îi deosebim de norii Altostratus.

Norii Altocumulus nu dau precipitații și, în general, prevestesc vreme bună sau în curs de îmbunătățire.

O formă particulară a acestor nori este Altocumulus Castellanus, nori cu aspect de ”castele”. Apariția lor, în diminețile calde și umede de vară, prevede, de cele mai multe ori, producerea de furtuni în partea a doua a după-amiezei.

Nori Altocumulus

Norii Altostratus se prezintă sub forma unui strat de nori gri-albăstrui care, de multe ori, acoperă întreaga boltă cerească. Ei se pot întinde pe suprafețe de sute de kilometri pătrați.

În secțiunea mai subțire a norului, uneori, se pot observa Soarele sau Luna sub forma unui disc abia vizibil. Din acest motiv, norii Altostratus sunt deseori confundați cu norii Cirrostratus, un bun indiciu al diferenței dintre aceștia fiind culoarea gri a norilor Altostratus, în comparație cu cea alba a norilor Cirrostratus, și conturul vag al Soarelui sau al Lunii văzute prin ei. De asemenea, doar norii cirriformi produc efectul de halou.

Norii Altostratus apar adesea în fața unei furtuni, generând precipitații pe scară largă , cu un caracter relativ continuu. Când baza acestor nori este suficient de joasă și precipitațiile ating pământul, ei sunt clasificați ca fiind nori Nimbostratus.

Influența norilor Altocumulus și Altostratus asupra zborului se manifestă prin turbulență și givraj ușoare, vizibilitatea fiind satisfăcătoare.

Nori Altostratus

Leave a comment

Filed under Meteo, Putina scoala

Clasificarea norilor (2)

Familia norilor superiori

Întrucât aerul la înălțimile la care se formează norii superiori este foarte rece și uscat, aceștia sunt compuși în întregime din cristale de gheață, grosimea stratului de nori fiind destul de mică.

Aspectul lor este albicios, excepție făcând la apusul și răsăritul soarelui, când capătă nuanțe galben – roșiatice datorită reflectării luminii solare în partea lor inferioară.

Cei mai întâlniți sunt norii Cirrus, subțiri, sub formă de șuvițe. În mod uzual, norii Cirrus se deplasează de la Vest către Est, fiind un bun indiciu al vântului predominant la acele niveluri.

 Nori Cirrus

Norii Cirrocumulus se prezintă ca mici ghemotoace albe, cu contururi rotunjite, care pot fi întâlnite individual sau în șiruri lungi. Când se prezintă sub formă de șiruri, norii Cirrocumulus au aparența unor stropi de apă albicioși care îi deosebește de aspectul mătăsos al norilor Cirrus sau de cel văluros al norilor Cirrostratus. Gradul de acoperire cu nori Cirrocumulus este de obicei foarte mic. Forma specifică a acestora îi fac să fie printre cei mai frumoși nori la apusul Soarelui.

  Nori Cirrocumulus

Stratul subţire de nori, cu aspect văluros, care acoperă, în cele mai multe cazuri, întreaga boltă cerească îl constituie norii Cirrostratus. Aceștia sunt atât de subțiri încât Soarele şi Luna pot fi observate cu ușurință prin ei. Deși există situații în care nu pot fi observați cu ochiul liber, datorită cristalelor de gheață din care sunt compuși, ei produc deseori efectul de halou, care le semnalează prezența.

Straturile mai groase de nori Cirrostratus dau cerului un aspect alb-strălucitor şi sunt adesea un bun indiciu al unei furtuni care avansează, în special dacă sunt urmați de nori din familia norilor mijlocii. Sunt, așadar, un bun indiciu al prevestirii ploii sau ninsorii într-un termen de 12 la 24 de ore.

 Nori Cirrostratus

Influența norilor din familia Cirrus asupra zborului este nesemnificativă, ei negenerând nici turbulență, nici givraj. Vizibilitatea în interiorul lor este, de asemenea, bună.

Citește și Norii – generalități

Leave a comment

Filed under Meteo, Putina scoala

Givrajul

O mare parte a accidentelor și incidentelor petrecute cu aeronave de mici dimensiuni se datorează tratării cu neglijență sau a necunoașterii fenomenelor meteo periculoase zborului.

Unul dintre aceste fenomene îl reprezintă givrajul, manifestat prin depunerea de gheață pe corpul aeronavei (fuselaj, aripi, ampenaje, prizele de admisie ale motoarelor). Această depunere are loc, în special, pe elementele expuse vântului şi pe cele având părţi unghiulare (borduri de atac, vârfuri de antenă, nituri etc.). Fenomenul reduce semnificativ siguranța zborului prin:

  • reducerea performanțelor aerodinamice (scăderea forței portante, creșterea rezistenței la înaintare)
  • o scădere a puterii motoarelor sau chiar oprirea acestora
  • creșterea în greutate a aeronavei și modificarea centrajului
  • obturarea tubului Pitot sau a prizelor de presiune
  • degradarea calității comunicațiilor și a sistemelor de navigație datorită depunerii de gheață pe antene
  • reducerea vizibilității prin depunerea gheții pe parbriz

Pentru ca givrajul să se producă sunt necesare două condiții:

  • existența umezelii
  • temperatura trebuie să fie la sau sub nivelul de îngheț.

Răcirea aerodinamică poate coborî cu câteva grade temperatura structurii aeronavei sub cea a mediului înconjurător, acest lucru permițând formarea gheții pe suprafețe, chiar și în condiții de temperatură mai mare decât cea de îngheț. Prin urmare, măriți atenția în situația zborurilor efectuate la temperaturi exterioare în jurul a 5oC și în condiții vizibile de umezeală. Condițiile cele mai favorabile formării gheții pe suprafața aeronavei se găsesc în apropierea bazei superioare a norilor, deasupra nivelului de îngheț în interiorul norilor stratiformi cu grosime mare sau în condiții de ploaie suprarăcită. Givrajul se poate produce la înălțimi de până la 5000 feet peste nivelul de îngheț, mai sus de acesta picaturile de apă fiind deja înghețate.

Givrajul poate lua diferite forme; givrajul transparent, givrajul sub formă de brumă, givrajul sub formă de chiciură sau givrajul sub formă de gheață opacă. Dintre toate aceste forme, cel mai periculos pentru zbor este givrajul transparent.

Dacă aeronava nu este prevăzută cu sisteme antigivraj sau de degivrare, folosiți toate informațiile disponibile pentru a vă planifica zborul în așa fel încât să ocoliți zonele cu givraj. Zborul în condiții de givraj cunoscute este interzis dacă aeronava nu este certificată pentru zborul în aceste condiții.

Înainte de decolare, verificați întotdeauna dacă suprafețele aeronavei sunt curate. În scopul menținerii parametrilor aerodinamici, atât gheața, cât și orice alt fel de contaminare, vor fi îndepărtate de pe aripi și celelalte suprafețe portante înainte de zbor. În situația în care rulați sau decolați în condiții de temperatură apropiata celei de îngheț, evitați stropirea cu apă sau noroi a suprafețelor, întrucât acestea vor îngheța cu siguranță.

Verificați, înainte de rulajul pentru decolare, ca suprafețele de comandă să se miște ușor și pe toată cursa. În condiții de givraj, folosiți sistemele anti-givraj sau de degivrare, așa cum este recomandat. Dacă eficiența acestora nu este corespunzătoare, schimbați cursul sau altitudinea de zbor pentru a ieși din zona de givraj cât mai repede cu putință, chiar și dacă sunteți nevoiți să efectuați un viraj de 180opentru aceasta.

Dacă sesizați depunere de gheață pe suprafețe, asigurați un ușor excedent de viteză pentru a evita angajarea aeronavei la viteze mai mari decât cea normală și evitați manevrele bruște. Așteptați-vă la indicații incorecte ale instrumentelor bazate pe presiune, dacă tubul Pitot nu este prevăzut cu sistem de încălzire.

Pe cât posibil, evitați norii cumuliformi, deoarece în interiorul acestora este foarte probabilă formarea givrajului transparent. Fenomenul poate apărea la orice altitudine situată peste nivelul de îngheț. Evitați zborul în sau aproape de zona superioară a norilor stratiformi. Dacă sesizați fenomenul de givraj în norii stratiformi, puteți ori să coborâți la o altitudine cu aer mai cald, peste nivelul de îngheț, ori să urcați peste baza norilor, într-o zonă cu aer mai rece, sub nivelul de îngheț cu până la -10o. În situația în care coborâți, luați în considerare relieful de dedesubt. Nu întotdeauna acesta vă permite să coborâți suficient de mult pentru a intra într-o zonă cu aer mai cald.

Cea mai mare rată de acumulare a gheții pe suprafața aeronavei se întâlnește într-un mediu cu picături de apă suprarăcită, așa-numita ploaie care îngheață. Indiferent dacă urcați sau coborâți faceți acest lucru cât mai repede cu putință, în scopul evitării acumulării unei cantități prea mari de gheață pe suprafața aeronavei. Acest lucru va duce la deteriorarea semnificativă a parametrilor de zbor ai acesteia.

Depunerea de gheață pe ampenajul orizontal poate duce la angajarea acestuia sau la limitarea cursei profundorului. Dacă suspectați depunere de gheață pe ampenajul orizontal, măriți viteza de apropiere și evitați utilizarea flapsului.

Cuplați întotdeauna sistemul de încălzire al carburatorului în situația zborurilor în zone cu givraj. Depunerea de gheață în carburator sau pe prizele de admisie ale motorului se poate produce și la temperaturi pozitive relativ ridicate în condiții de aer umed.

Acestea ar fi doar câteva observații despre acest fenomen cu adevărat periculos pentru zbor.

Sursa foto: http://tinyurl.com/66bld85

1 Comment

Filed under Despre zbor, Meteo, Putina scoala