Tag Archives: aerodrom

Motivaţie

Dacă vă întrebaţi de ce a apărut acest blog… La decizia de a-mi construi un blog a contribuit, într-o foarte mare măsură, sugestia fiicei mele de a încerca să le împărtăşesc pasionaţilor de zbor câte ceva din experienţa acumulată de-a lungul carierei mele în domeniu. Odată hotărârea luată, am redescoperit plăcerea de a scrie, iar feedback-ul primit, în ultima perioadă, de la cititori, îmi spune că postările anterioare au stârnit un oarecare interes printre ei. În acelaşi timp, mă încântă ideea de a-i face părtaşi şi pe cei care citesc acest blog la bucuriile pe care mi le oferă zborul, zi de zi, la perspectiva pe care o ai asupra lucrurilor atunci când le priveşti de acolo, de sus. Când spun perspectivă, nu mă refer la un mod particular de a privi lucrurile, ci la ceva mult mai pragmatic, la priveliştile pe care ni le oferă lumea privită de la înălţime. Natura ne oferă, gratuit, mai în fiecare zi, spectacole impresionante, totul este să ne facem timp să le admirăm.

Am descoperit, cu multă plăcere, faptul că şi Cătălin Porumbu, pentru care am o deosebită admiraţie ca profesionist, a pus bazele unui blog destinat planoriştilor, unde sunt postate informaţii extrem de precise din acest domeniu, foarte utile şi cu adevărat valoroase, întrucât vin din partea unui om cu o exprienţă de invidiat în planorism şi cu un bagaj de cunoştinţe pe măsură. O parte din articolele publicate de mine se vor un ajutor în înţelegerea fenomenelor legate de zbor, de aceea au fost şi vor fi publicate în continuare la categoria „Puţină şcoală”. Voi încerca să răspund, în măsura în care voi reuşi, cât mai multor întrebări care apar în ceea ce priveşte înţelegerea zborului, feedback-ul venit din partea cititorilor fiind foarte important. De asemenea, voi prezenta zborul şi dintr-un punct de vedere mai puţin teoretizat, şi anume, din perspectiva celui care trăieşte o mare bucurie cu ocazia fiecărei decolări.

Advertisements

1 Comment

Filed under Despre zbor

Cupa Aurel Vlaicu la paramotor


Sâmbată și duminică, respectiv 28-29.05.2011, Aeroclubul Teritorial Deva a găzduit a II-a ediție a Cupei Aurel Vlaicu la Paramotor, în colaborare cu Asociația Sportivă Phoenix Club 89.

Probele susținute au constat în:
1. Precizia aterizării – trei aterizări consecutive pe discul de 15 cm
2. Proba de jaloane – 6 jaloane ce trebuie dărâmate în timp cât mai scurt

Câștigătorii competiției au fost următorii:
I    BEZERGHEANU MUGUREL – Craiova
II   RITEȘ IONUT – Universitatea Timișoara
III  BUZAN ADRIAN – Asociația Sportivă Phoenix Club 89, București

Întrucât evenimentul a coincis cu festivalul “Zilele Cetății”, organizat de Primăria Municipiului Deva, premierea a fost efectutată de către primarul Devei, Mircia Muntean, pe scena din fața unui hipermarket din localitate.

După premiere, participanții la competiție le-au oferit locuitorilor Devei un spectacol aerian deosebit.

Photo credits

1 Comment

Filed under De zi cu zi, Despre zbor

O lume nouă

Sursă foto: Gabriel Drăgan

Cursurile teoretice și perioada până în primăvara următoare au trecut pe nesimțite. Asimilam cunoștințe noi, aerodinamică, avioane, navigație aeriană, meteorologie. Pe zi ce trecea, mi se clarificau în minte o mulțime de întrebări, puse și nepuse. Cu fiecare oră de specialitate parcursă, ajungeam să înțeleg principiile care stau la baza zborului, am început să cunosc oceanul aerian cu toate fenomenele sale, am învățat cum reușesc avioanele să parcurgă distanțe greu de imaginat, ajutându-se doar de instrumentele de la bord.

Erau lucruri noi și extraordinare, care mă apropiau, cu fiecare zi care trecea, de începerea sezonului de zbor. În paralel cu aceasta, mă pusesem cu burta pe carte, matematica și fizica urmând a fi materiile principale la examenul de admitere în Școala Militară de Ofițeri de Aviație. Am fost întotdeauna un elev peste medie, însă din anul acela, nivelul meu de pregătire a crescut simțitor. Este extraordinar cât de mult îl poate motiva pasiunea pe om; le spun mereu elevilor mei că motivația este motorul principal care îi va împinge către performanță.

Instructorii erau tineri și dezinvolți, ne tratau ca pe niște prieteni mai mici, îi simțeam foarte apropiați de noi, ne-au făcut întotdeauna să ne simțim ca făcând parte dintr-o familie.

Despre cunoașterea avionului ne-a vorbit domnul Remus Berariu, nea Romică, după cum era cunoscut de toată lumea, șeful tehnic al aeroclubului, un om care a trăit mai toată viața printre avioane. Meteorologia am învățat-o cu unul dintre cei mai experimentați piloți de la acea vreme, domnul Suba sau „nea Jeo”, cum îl știau toți cei din aviație; mai în vârstă decât ceilalți piloți, ca părul complet alb, nea Jeo ne vorbea despre fiecare fenomen meteo important pentru zbor în paralel cu câte o aventură trăită de el și legată de acel fenomen. Omul acesta era o adevărată enciclopedie de aviație, i-am fi ascultat povestirile ore întregi fără să ne plictisim. Avea un umor care te molipsea, orele de meteorologie fiind de departe cele mai gustate. Îmi face plăcere să îl întâlnesc și acum, când a depășit 80 de ani, pentru că are aceeași vervă ca și atunci. S-a pensionat cu o experiență de zbor de mai bine de 12.000 de ore, trecând cam prin toate experiențele prin care putea trece un pilot.

Examenul de admitere la zbor a trecut fără nici un fel de emoții, mi s-a părut că știam toate acele lucruri de când lumea. Așteptam cu nerăbdare să mergem la aerodrom, să vedem avioanele pe viu și, mai ales, să începem zborul. Nu erau multe zilele în care să nu îmi imaginez cum vor fi clipele acelea, în care mă voi ridica de la sol, nu ca pasager, ci la manșa avionului. Urma să facem pregătirea în zbor pe avionul Zlin-526F. Deși îl văzusem doar în fotografii, îl cunoșteam până în cel mai mic detaliu. Din păcate, avioanele nu erau încă la Deva. Urmau să fie aduse, în primăvară, de către instructorii noștri.

Leave a comment

Filed under Despre zbor, Inceputuri

Despre terenurile de zbor

În România, activitatea de zbor se desfăşoară, în principiu, pe terenuri de zbor certificate, aceasta însemnând terenuri autorizate sau înregistrate. Detalii privind aceste terenuri precum şi modalităţile de certificare se găsesc în Ordinul nr. 479/2010. Procedurile de zbor în spaţiul aerian naţional, precum şi condiţiile pentru decolarea şi aterizarea aeronavelor civile pe şi de pe alte terenuri decât cele certificate, sunt stipulate în HG912/2010. Prevederi referitoare la licenţierea piloţilor sunt cuprinse în următoarele documente: JAR-FCL 1, pentru licenţierea piloţilor de avion, RACR-LPAN 2, pentru licenţierea piloţilor de planor şi motoplanor şi RACR-APAN-ULM, pentru licenţierea piloţilor de aeronave ultrauşoare motorizate.

Pe scurt, pentru a putea zbura ca pilot la bordul unei aeronave, indiferent de clasa acesteia, sunt necesare trei documente:

  • Licenţa de zbor în termen de valabilitate pe clasa sau tipul respectiv de aeronavă
  • Licenţa medicală în termen de valabilitate
  • Certificat general de operator radiotelefonist

Pentru a putea desfăşura activitate de zbor pe şi de pe terenuri de zbor, altele decât cele certificate, în HG912/2010 se prevăd următoarele: O aeronavă civilă cu greutatea maximă la decolare mai mică de 5700 kg, care execută un zbor intern, după reguli de zbor la vedere, poate decola şi ateriza pe şi de pe un teren necertificat respectând următoarele condiţii CUMULATIVE:

  • terenul respectiv se află în extravilan şi s-a obţinut permisiunea primarului localităţii pe raza căreia se află terenul
  • proprietarul sau administratorul terenului a aprobat desfăşurarea activităţii de zbor pe terenul respectiv;
  • dimensiunile şi configuraţia terenului permit exploatarea, în condiţii de siguranţă, a tipului respectiv de aeronavă;
  • eventualele restricţii în legătură cu terenul de zbor impuse de către primar sau administratorul terenului sunt cunoscute şi respectate de către operatorul (proprietarul) aeronavei respective.

Prin urmare, pentru posesorul unui teren extravilan amenajat conform reglementărilor, este nevoie de o licenţă de zbor validă şi de aprobarea primăriei pe raza căreia se află terenul.

Pentru terenuri intravilane, este nevoie de certificarea acestora de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română.

Leave a comment

Filed under Putina scoala

Aviatorii, oamenii aceștia minunați și mașinile lor zburătoare

Am stat să mă gândesc dacă să public și aceste gânduri sau să le păstrez doar pentru mine. Știu și eu, poate nu sunt singurul care vede lucrurile din perspectiva aceasta.

Am întâlnit, de-a lungul timpului, oameni (o parte chiar din branșă) care zâmbeau oarecum îngăduitor când le spuneam că zbor pentru că, pur și simplu, asta îmi place să fac. Nu pot vedea profesia asta doar prin prisma materială, este și aceasta de luat în seamă, cu siguranță, însă, în prim plan, văd satisfacția uriașă pe care mi-o oferă zborul, bucuria pe care o trăiesc de fiecare dată când mă ridic în aer. O fi doar lipsă de pragmatism ?

Cum spuneam, în postarea anterioară, în toamna lui 1976, m-am întors la Deva, la Aeroclubul Dacia, cum se numea pe atunci. Între timp, numele s-a schimbat, devenind, întâi, Aeroclubul “Constantin Manolache” Deva, iar mai apoi, Aeroclubul Teritorial Deva.

Sediul aeroclubului se afla undeva în centrul vechi al orașului, la poalele Cetății, pe o stradă îngustă, care semăna oarecum cu vechiul Lipscani al Bucureștilor. Încerc acum să vizualizez cu ochii minții imaginile de atunci, eram destul de pirpirel la vârsta aceea. Am intrat în sediul aeroclubului cu timiditate, doar urma să cunosc piloții. Se aflau înăuntru patru domni, printre care și domnul Porumbu, pe care îl cunoscusem în vară. Ceilalți trei erau vizibil mai tineri.

M-am prezentat, le-am spus ce doresc, m-au privit cu un aer cam greu de definit. Mirare, surpriză, poate și puțină admirație, nu știu. Cert este că senzația de stânjeneală cu care am intrat a dispărut ca prin minune. Deci aceștia erau piloții…

Mi-au dat prima veste care m-a bucurat: din toamna acelui an luase ființă sectorul de Zbor cu Motor, prin urmare puteam să zbor cu avionul, ceea ce îmi doream, fără să știu prea bine care era diferența între zborul cu avionul și cel cu planorul. Mi-au explicat apoi care sunt cerințele pentru a putea ajunge la partea practică a zborului, ce urma să fac dupa aceea. Ce mai, intram încet, încet, în lumea lor, a zburătorilor!

Mi s-a întâmplat, de multe ori, cu mulți ani în urmă, să simt un val de fluturi în stomac în momente de emoție intensă, sunt sigur că fiecare dintre noi a avut această senzație. Era ceva inconfundabil, am avut același sentiment și în momente de teamă extremă și în momente de bucurie nestăvilită. Am trăit aceeași senzație în momentele acelea, da, am simțit că eram pe drumul cel bun în încercarea de a intra în lumea aviatorilor. Poate părea puțin exagerat, aveam totuși doar 15 ani, dar am știut atunci ce voi face în viață și am știut acest lucru cu o siguranță de neclintit. Totul era doar o chestiune de timp, nu trebuia decât să urmez pașii până acolo.

Leave a comment

Filed under Despre zbor, Inceputuri